Nu se face cu orice masina transport decedati

Cand eram copil, moartea ma impresiona mai mult decat pe ceilalti copii de varsta mea. Vederea unui sicriu pe o masina oarecare ma facea sa-mi pun fel si fel de intrebari. “Cum se simt cei care-l insotesc? Cat trebuie sa fie de dureros, copil fiind sau parinte sa aduci acasa trupul neinsufletit al mamei, tatalui sau fiului si fiicei tale? Cum se face de nu intri cu masina intr-un zid sau intr-un lac de acumulare de durere si de oboseala?”

Gandul ca in casa a fost un om mort ma paraliza. Nu eram un copil fricos, ci matur si sensibil fata de cei de varsta mea. Apoi aveam prostul obicei sa plang de mila tuturor celor care decedau. Imi amintesc ca mi s-au umflat ochii in cap, cand l-au adus pe vecinul nostru, care lasa in urma o vaduva cu 5 copii mici de crescut, cu capul crapat de niste ciobani din Fagaras.
-Mai tarziu ai sa intelegi sa pastrezi lacrimile pentru nenorocirea ta, mi-a spus mama sa ma consoleze intr-o zi.
Acestea sunt cuvintele pe care i le repet eu acum, cand mama se prapadeste de mila tuturor cunoscutilor care mor! Un lucru este cert. Doua lucruri ma bucura si le consider de o maxima importanta in cresterea nivelului de civilizatie:

-aparitia firmelor de pompe funebre, care sa se ocupe de pregatirea mortului pentru calatoria finala. Era inuman ca familia indurerata sa aiba in vedere totul: cumpararea hainelor si a trusoului, imbalsamarea, spalarea, cosmetizarea, asezarea in sicriu si manipularea cadavrului.

-transport decedati cu masini potrivite, de catre personal pregatit special pentru asta. Sa va spun ca am insotit morti dusi cu un camion vechi, pe jumatate defect, care scotea un fum ingrozitor, iar participantii la ceremonie au inghitit totul si in final miroseau a parlit. Au fost si cazuri in care decedatul a fost dus cu caruta trasa de cai sau de boi, cel care mana animalele era baut, iar cand tacea preotul se auzeau injuraturile lui. Trebuie sa va povestesc ca animalele au murdarit soseaua, iar oamenii neatenti au calcat in mizeria facuta de acestea. Mi se pare mult mai decent, curat si profesionist existent masinilor funerare si a transportului celui decedat cu mult respect la locul de odihna vesnica.

In calitate de om muritor am salutat cu imensa bucurie aparitia firmelor care sa faca tot ceea ce este mai greu pentru familiile indurerate fiindca imi aminstesc cum adolescenta fiind i-am scris pe cruce strabunicului meu si am alergat sa cumpar tot ceea ce se pune in sicriu, ca sa nu va spun si o intamplare comica despre un tamplar foarte gras care beat fiind s-a culcat intr-o parte in sicriul facut de el pentru strabunica mea. Peste noapte s-a zvarcolit, iar dimineata l-au gasit intepenit in el, asa ca a trebuit sa-l strice si sa-l faca din nou, iar inmormantarea s-a amanat cu o zi.
Funerare Nicolas da o nota decenta inmormantarilor: pregatirea decedatului cu atentie la detalii, respectarea traditiei, lasarea familiei sa-si planga mortul, ducerea acestuia pe ultimul drum cu o masina buna si eleganta.